Undeva, în inima Banatului Montan, un simbol al trecutului își acoperă cu fiori de speranță prezentul dezolant și privește tăcut spre incertitudinea viitorului. Se află la capătul celei mai vechi căi ferate montane din sud-estul Europei, cunoscută sub denumirea de Semeringul Bănățean.
Dacă ați auzit de SAP (Systems, Applications & Products in Data Processing), știți cu siguranță cât de utile sunt modulele SAP în derularea proceselor de business ale unei companii. Dar și cât de complicat este să învățați un modul, dacă nu folosiți acest soft la job… 😀
V-am povestit, într-o postare anterioară, despre Ochiul Beiului, dar trebuie neapărat să vă zic și câte ceva despre Cascada Beușnița, deoarece ambele se află pe Cheile Nerei și le puteți vizita în cadrul aceleiași excursii.
Când erai mică și te plimbam în landou, așteptam cu nerăbdare clipa când te voi pune în varianta sport a căruciorului, cu fața la direcția de mers. Vroiam cu ardoare să descoperi tot ceea ce se întâmplă în jurul tău și să te bucuri de fiecare “gest” al lumii înconjurătoare.
Dacă până acum nu credeați că pădurea are suflet, înseamnă că nu ați cunoscut încă Ochiul Beiului. Acest ochi de apă e ca o oglindă în care se reflectă întreaga frumusețe a naturii. Dacă ochii sunt oglinda sufletului unui om, atunci Ochiul Beiului e, cu siguranță, oglinda sufletului naturii.
Deși e doar la vreo 130 km de Timișoara, nu am fost până acum la Gyula, celebra deja stațiune din Ungaria, situată chiar la granița cu România. Dacă sunteți din Timișoara, e imposibil să nu fi auzit până acum de Gyula. Așa cum e aproape imposibil să mergeți acolo și să nu vă întâlniți cu familii de români.
Zilele trecute, eram cu Doris în parc. Am trecut deja la etapa în care merge singură, așa că prin parc mă duce mai mult pe unde vrea ea decât pe unde vreau eu. 😛 Au cam apus zilele în care o puneam în cărucior și ne plimbam cu orele. Acum mergem aproape numai pe unde vrea ea.
Sunt atâția ani de când mă bucur ca un copil de martie! De tine!… Tu ești luna care mă face să mă simt plină de viață, care îmi amintește că trebuie să trăim cu intensitate fiecare clipă și care mă îndeamnă să îmi fac planuri, să visez. Fără planuri și fără vise ce am fi?