Suntem sau TREBUIE sa fim?

Ce e mai important? Cum eşti TU de fapt sau cum te văd ALŢII? Mi se pare că se pune tot mai mult accentul pe aparenţe, pe impresii, pe ceea ce PARE a fi, nu pe ceea ce ESTE de fapt… O persoană, un obiect, nu contează… Vorbesc la modul general…

……………………………….

– Unde ai fost aseară?

– La cel mai tare club din oraş!

– Şi te-ai distrat?

– Mmmm… Nu prea, dar acolo merge „lumea bună” şi trebuie să mă conformez.

……………………………….

– Unde lucrezi?

– Am un job râvnit de orice persoană care şi-ar dori să lucreze în acest domeniu!

– Bine, dar totul e ok la serviciu?

– Am un şef care mă calcă în picioare, colegi cu care mă cert toată ziua, dar nu contează. Trebuie să rezist. Prietenii mei mă invidiază pentru funcţia pe care o am şi pentru că lucrez într-o companie atât de mare şi de cunoscută.

……………………………….

– Care este mâncarea ta preferată?

– Sushi!…

– Sigur?

– Bineînţeles că nu! Crezi că aş mânca atâta peşte crud dacă nu ar fi cool să comanzi sushi atunci când ieşi în oraş?! Ce să fac, trebuie să fiu în pas cu trendul.

……………………………….

– Unde mergi în vacanţă?

– Într-o croazieră pe mare! Am cheltuit mii de euro pentru acest concediu!

– Distracţie plăcută!

– Nu cred că va fi atât de distractiv. De fapt, eu am rău de mare, dar trebuie să trăiesc senzaţii tari pe care să le împărtăşesc prietenilor mei când mă întorc din vacanţă. Totuşi, m-aş simţi mult mai bine într-o cabană izolată, undeva la munte.

……………………………….

– De ce fumezi?

– Pentru că şi prietenii mei o fac. Cum să ies cu ei şi să nu „pufăi”? Ce o să zică?! Trebuie să fiu de gaşcă, – altfel o să par un introvertit şi un antisocial.

……………………………….

– Pe scurt, trebuie să dau bine în ochii prietenilor şi ai cunoştinţelor. Nu contează cum mă simt eu de fapt! Nu contează că nu fac ceea ce îmi place, ceea ce îmi doresc, ceea ce mă face să mă simt liber şi fericit! Aşa că nu mai pune atâtea întrebări că mă enervezi!

Acesta a fost un dialog între un om de-a dreptul „îndrăgostit” de aparenţe şi conştiinţa lui, singura căreia are curaj să îi spună adevărul.

Ce îi răspunde conştiinţa? Sau mai bine zis, ce ne-ar răspunde, fiecăruia dintre noi, propria noastră conştiinţă? Eu cred că pur şi simplu ne-ar spune să fim fericiţi, să păşim prin viaţă fără constrângerile impuse de „trebuie” şi fără anturajele învăluite cu un ironic fum de fericire artificială.

 

Cu drag,

GEORGI_semnatura

 

 

 

TI-A PLACUT? CITESTE SI:

4 Comments

  1. din pacate, sunt tot mai multi cei care alearga dupa aparente, fara sa le pese ce se va intampla cu ei in viitor… conteaza doar ce fac in prezent si pe cine calca in picioare pt. a-si atinge scopurile…..

  2. Frumoasa abordare! Ca sa raspund la intrebarea cu care ai inceput articolul, evident ca cel mai important e cum suntem noi de fapt. Naturaletea e o forma de frumos putin apreciata in zilele noastre, din pacate.

Leave a Reply