Prima zi de scoala

Nu vi se întâmplă ca, în fiecare an când începe școala, să vă amintiți de prima zi când ați mers voi la școală? Azi, când vedeți copii cu ghiozdane în spate și buchete de flori în mână, nu vi se întâmplă să vă întoarceți în timp și să vă gândiți un pic la clipele pe care voi le-ați trăit în prima zi de școală?

School books with apple on desk

În fiecare pas pe care ei îl fac nu recunoașteți pașii voștri? Mărunți, stângaci, adormiți… Dar puternic susținuți de mâna mamei. Unii sunt mai veseli. Ei au înțeles că e o zi altfel. Alții mai posomorâți. Ar fi vrut să stea acasă, să doarmă, să se joace. Veseli sau posomorâți, entuziasmați sau reticenți, cu toții au un singur obiectiv: școala. Pe toți îi unește un singur fior: acela al primei zile de școală.  

Câte trăiri ne leagă de acea zi specială din viața noastră! Emoție, bucurie, un strop de teamă și mult chef de joacă, toate însoțite de un amalgam de sentimente contradictorii. Prea puțin ne gândeam atunci la viitor! Prea puțin ne interesa dacă vom ajunge ingineri, profesori, medici sau cine știe ce eminențe într-un anumit domeniu!

În inocența și naivitatea noastră, înțelegeam totuși că începe o nouă etapă în viața noastră. Simțeam că am crescut. “Ești mare acum! Mergi la școală!”… Era suficient ca mama să ne spună aceste cuvinte ca să înțelegem că azi se întâmplă ceva special. Nu e o zi ca oricare alta. E o zi pe care nu o vom uita niciodată.

Am simțit asta încă din seara de dinaintea începerii școlii. Abia dacă am putut să dorm. Mă simțeam ca într-o poveste. Știam că a doua zi voi începe să trăiesc noi aventuri, să descopăr și să dobor noi obstacole, să cunosc noi personaje din povestea a cărei eroină principală eram eu. Totul era o provocare. O provocare a copilăriei… Nu știam însă că era și o provocare a copilului care pășește parcă prea repede pe drumul spre maturitate.

Acum, privind în urmă, nu aș schimba nimic. Nici uniforma albastră cu pătrățele, nici buchetul de garoafe, nici pe doamna învățătoare și, cu atât mai puțin, mâna mamei care mă ținea strâns și cred că avea mai multe emoții ca mine.

Voi vă mai amintiți de prima zi de școală? Cum a fost? Cum v-ați simțit? Spuneți-mi într-un comentariu. 🙂

 

Cu drag,

SEMNATURA_Georgiana_Belanczky

 

 

 

TI-A PLACUT? CITESTE SI:

6 Comments

  1. Uuuuuu… io eram cel mai tare ca aveam un buchet de trandafiri din gradina bunicii. in rest, toti erau cu garoafe :))

  2. Ce dragut ca ai scris despre asta! imi dau lacrimile si acum cand ma gandesc ce fain era pe vremea aceea! Acum copiii trebuie sa se laude cu smartphone-uri, tablete, vacante de lux si tot asa….. nu stiu cate emoti mai marcheaza ziua asta. oricum, suntem norocosi ca am trait acele vremuri.

  3. eu am copilarit la tara. altfel era acolo totul. mult mai frumos, mai simplu, nu cum e acum in marile orase. exact cum scrii tu m-am simtit. emotii mari, mon cher!!! 😉

  4. De cand sunt tatitc, imi amintesc mai degraba de prima zi de scoala a fiului meu.. o sa vezi ca o sa patesti si tu la fel cu fetita ta 🙂

Leave a Reply