Prima plimbare prin ploaie

Abia am așteptat să se răcorească puțin, să vină câteva zile cu ploi care să trimită țânțarii pe altă planetă și praful într-o altă constelație. Și minunea s-a întâmplat. Dar nu când am vrut eu, ci când a vrut ea, normal.

De obicei, ies cu Doris la plimbare seara, după ora 18:00. În timpul zilei, printre jocuri, povești, cântece, reprize de somn, piure de morcovi, suc de mere și alte îndeletniciri de mămică (wooow, cum sună asta! :D) ne organizăm mai greu să mergem afară. Așa că ne-am făcut un program care ne prinde bine la amândouă. De fapt, la toți trei, când e și tati acasă, cum s-a întâmplat ieri.

Am râvnit toată ziua după prea minunata clipă în care să ies din casă când, pe la ora 17:00, a început să plouă. Ploaia pe care mi-am dorit-o atât a venit fix când îmi era cel mai puțin dor de ea! Am așteptat cât am așteptat și, când ni s-a părut că a luat o pauză, tzushti afară. Dar nu ne-a fost suficient să ne plimbăm prin fața blocului. De ce, când puteam merge printre blocurile de vizavi, într-o zonă care ne place nouă mult, că e liniștită? Deja se întunecase bine, dar ce conta? Bine că apucasem să ieșim…

Am mers, am povestit, am râs, am făcut planuri de viitor, că la asta ne pricepem cel mai bine. :-)) Doris în cărucior, cu suzeta în gură, asculta extrem de interesată “palavragelile” noastre. Nu știu dacă v-am mai spus, dar îi place la nebunie să fie de față în timpul unei conversații, chiar dacă nu e implicată în discuție.

Și ne-am tot îndepărtat de prea frumoasa alee cu arbori din fața blocului, unde am fi fost cumva feriți de ploaia care urma să ne ia prin surprindere. Vorba vine, prin surprindere… Că la cum arăta cerul, greu era să-ți dai seama că stă să plouă! 😀 Abia în momentul când am simțit că ne atacă primii stropi, ne-am dat seama că eram cam departe de casă. Noah, și hai înapoi prin ploaie! Tati alerga cu căruciorul, eu după el, Doris nu mai putea de râs. Mai scăpa din când în când câte un chiot de bucurie. Cam “rece” joaca asta! Ea era oricum bine acoperită în cărucior. Noroc că aveam și o păturică la mine, așa că problema era rezolvată.

lasa_ploaia_sa_te_sarute

Totuși, nici un cărucior pe stradă. Abia vedeai câte un om, care se întorcea mirat spre noi gândind în sinea lui: “Ce i-a apucat pe nebunii ăștia, să scoată copilul din casă pe vremea asta!?”. Sincer, mie nu mi se părea o vreme extrem de rea. Mai mult, chiar începuse să-mi placă.

Se pare că și lui Doris la fel. Când am ajuns la noi în zonă, după atâtea râsete, a adormit. Și așa de rău îmi pare să intru cu ea în casă când doarme atât de bine în aer liber! Așa se face că uneori trece de 21:30 și noi suntem tot afară. Așadar, ne-am așezat sub niște pomi unde nu se puteau strecura inamicii (aka stropii de ploaie) și am reluat conversația. Că era interesant subiectul pe care îl dezbăteam înainte să fim atacați. Atât de interesant, că acum nici nu mai știm despre ce era vorba! :-)) Dar v-am zis, dacă am sta de vorbă 24 din 24, am avea non stop de povestit câte ceva și am găsi cu siguranță un nou plan de pus la cale.

Partea bună e că lui Doris chiar i-a plăcut. În plus, n-a fost vijelie, să ne înțelegem. Că nu suntem tocmai niște părinți inconștienți… Doar că mai copilărim și noi un pic… 😉

PS: azi dimineața am citit și o povestioară despre copii și ploaie, pe blogul iVillage, aici. Cu ocazia asta am învățat că cei mici chiar iubesc ploaia și că ploaia nu ar trebui să fie ceva deprimant, așa cum mulți dintre noi cred. Orice moment care pentru un adult pare complicat poate fi transformat într-un subiect de joacă. Și când ai copii, acest lucru pare de o mie de ori mai ușor. 🙂

 

Cu drag,

SEMNATURA_Georgiana_Belanczky 

 

 

TI-A PLACUT? CITESTE SI:

12 Comments

  1. Ce dragutzzz!!! Altii ar fi zis ca sunteti inconstienti, dar de fapt dupa zile caniculare o iesire in aer liber, curat, chiar pe ploaie, este cat se poate de sanatoasa pt bb.

    • Da, și noi ne-am gândit la fel. În plus, nu era o ploaie foarte puternică, vântul nu bătea foarte tare, iar Doris era mai degrabă încântată decât supărată.

  2. Vai, cat imi amintesc de plimbarile pe care le faceam cu david cand era bebe. nu conta ca ploua sau chiar ninge. s-a nascut iarna. il acopeream bine in carucior si ieseam afara, ca ne-a zis pediatra ca e sanatos sa stea afara.

    • Și pe noi ne-a prins iarna cu bebe mic. 🙂
      Am ieșit afară, dar nu prea a nins la noi. Era răcoare. Am evitat doar să ieșim pe ceață sau pe vânt puternic.

  3. foarte amuzanta intamplarea, dar ramane ca o amintire placuta. mai ales ca ai scris-o si pe blog. o sa fie placut si pentru a mica sa citeasca cand creste mai mare despre copilaria ei, despre ce faceau mami si tai cand ea era bebe etc. sa pastrezi toate articolele despre ea!

    • Daaa, toate le păstrez. I le arăt când mai crește. 😉
      Aș vrea să am timp să scriu mai multe, dar nu o să le pun toate pe blog. Pur și simplu, nu vreau să ratez nici un moment alături de ea.

  4. noi am plecat in concediu cu daria cand avea 6 luni si ne-a prins ploaia in timp ce ne plimbam pe faleza. noroc cu gluga de la ham. ne-am luat manduca. sa il incerci. E ft fain si practic si bebe e mult mai protejat daca te prinde ploaia

    • Ce tare! Noi tot Manduca avem! 😀 Nu am folosit-o prea mult pentru că, la început, lui Doris nu prea i-a plăcut. Acum s-a mai obișnuit.

  5. Ce cunoscute imi sunt pataniile astea!!!!! si noi faceam la fel. acum, cu al doilea copil, suntem la fel de nebuni. il luam cu noi peste tot, desi plimbarile lungi sunt oricum istovitoare pentru ei. mai bine mai astepti putin

    • Pentru când vrem să facem plimbări mai lungi ne bazăm pe câte o bunică. :-)) Momentan nu o luăm pe Doris cu noi.

  6. ”Orice moment care pentru un adult pare complicat poate fi transformat într-un subiect de joacă. ”
    O concluzie foarte corectă, care nu trebuie să fie uitată în nicio împrejurare. Este una din marile înțelepciuni ale vieții.

    Să aveți zile senine, Georgi, tu și frumoasa ta familie !

Leave a Reply