Parinti nerabdatori, dar nostalgici

26 Apr

Când erai mică și te plimbam în landou, așteptam cu nerăbdare clipa când te voi pune în varianta sport a căruciorului, cu fața la direcția de mers. Vroiam cu ardoare să descoperi tot ceea ce se întâmplă în jurul tău și să te bucuri de fiecare “gest” al lumii înconjurătoare. Frunzele care se mișcă lin la fiecare adiere a vântului, porumbeii care caută joacă pe aleile înțesate de oameni, persoanele care trec zâmbind pe lângă tine și îți fac cu mâna, toate acestea urmau să te fascineze.

Tot atunci, te priveam minute în șir când stăteai pe pat și dădeai din mâini ca să atingi jucăriile de pe păturica educativă sau pe cele din carusel și încercam să îmi imaginez cum va fi când vei sta singură în funduleț, când vei prinde în mâini jucăriile preferate și i le vei da lui mami… sau nu… 😀

N-a trecut mult timp și au venit și acele clipe. Ai început să realizezi ce se întâmplă în jurul tău, să ridici capul ca să privești cerul sau să zâmbești (ba chiar să râzi în hohote) la crengile copacilor. Probabil aveai impresia că se joacă cu tine, că fac “pa-pa” sau “bravo-bravo”. Erai ca un puiuț care abia ieșise din ou și era nerăbdător să cunoască lumea, să cuprindă TOTUL dintr-o singură privire.

Ok, mi-am zis. Am trecut cu bine și de această etapă. Va urma mersul de-a bușilea. Din nou, imaginația în acțiune… Oare nu te vei lovi? Va fi suficient de curat spațiul în care îți vei “desfășura activitatea”? Poate va trebui să dau zilnic cu aspiratorul… Sau să duc covorul la spălat cel puțin o dată pe lună… Sau să te spăl pe mâini din cinci în cinci minute… :-))

Nici n-ai început bine să mergi în patru labe, că deja îmi imaginam cum va fi când te vei ridica în picioare. Mi se părea așa îndepărată acea zi!… Și totuși, a sosit așa repede… Parcă nu apucam să mă bucur suficient de o etapă, că deja venea următoarea.

La aproape 9 luni, te-ai ridicat pentru prima dată singură în picioare. Nu am văzut cum, am intrat în cameră și te-am găsit în picioare, în pătuț. Atât. Am avut timp doar ca să îți fac o poză. 😀 Știam că nu va mai dura mult și vei începe să mergi. Ușor-ușor, s-a întâmplat și asta. Iar acum… Acum deja alergi… 😉doris_alexandra

Am savurat fiecare moment. Mă gândesc cu drag și cu nostalgie, în același timp, la toate aceste etape. S-au derulat într-o manieră atât de naturală, atât de frumoasă! Nu am forțat nimic, nu te-am chinuit să stai în funduleț când tu abia descopereai cum e să te poți întoarce de pe o parte pe alta și nici nu am insistat să stai în picioare când abia ai început să mergi de-a bușilea. Totul s-a întâmplat atunci când TU ai fost pregătită.

Cu toate acestea, fără să îmi dau seama, imaginația mea depășea prezentul și o lua la galop spre viitor. Deja mă gândeam cum vei fi peste câteva luni. Bucuria prezentului se împletea cu nostalgia momentelor care au trecut și cu emoțiile clipelor care urmau să vină.

Când vei citi aceste rânduri, vei spune probabil: “Părinții ăștia! Cine-i mai înțelege? Ba abia așteaptă să te vadă mare, ba le pare rău că ai crescut. Ba fac planuri de viitor, ba se vaită că timpul trece prea repede.”

Apropo, deja îmi imaginez ce frumos va fi când vei merge cu mami de mână prin parc și vei înțelege că ambalajele de la bomboane și chiștocurile de țigări nu sunt jucării. Chiar dacă sunt pline parcurile de ele. 😀

 

Cu nostalgie,

mami

 

 

 

PS: Sunt convinsă că nu sunt singura mamă nerăbdătoare și nostalgică în același timp. Sunt curioasă daca și voi, mai ales cele care aveți copii mai mari, ați trecut prin asta. 🙂

 

Despre Georgi

Georgi

Mămică, blogger, marketer… În ordinea asta. 🙂
Scriu “scrisori” despre parenting, fashion, marketing, despre natură și orașul meu natal, despre fericire și, mai ales, despre viață. În special a mea.
Răspund la “scrisori”. Online și nu numai.

ȚI-A PLĂCUT? CITEȘTE ȘI:

Cele mai frumoase momente din 2015… …au trecut parcă prea repede. Nu puteam să mă despart de ianuarie fără să aștern aici, pe blog, cele mai frumoase amintiri pe care mi le-a lăsat 2015....
O lady mica, de 1 an A trecut și cel mai frumos an din viața noastră!... Dar știu că vor urma alții la fel sau poate chiar mai frumoși. Încă nu-mi vine să cred că am o fet...
Prima plimbare prin ploaie Abia am așteptat să se răcorească puțin, să vină câteva zile cu ploi care să trimită țânțarii pe altă planetă și praful într-o altă constelație. Și mi...
Dileme, intrebari, decizii… la inceput de drum Când devii mămică, te trezești dintr-o dată în situația de a lua decizii cu privire la aspecte care până atunci nu ți-au “tulburat” deloc existenț...
Inocenta are chip si suflet Dragă inocență, Acum știu cum arăți... Ai chip și suflet... Ai zâmbetul senin ca cerul în zilele timide de primăvară și colorat ca frunzele ce zboa...
Crestem “smecheri” Zilele trecute, eram cu Doris în parc. Am trecut deja la etapa în care merge singură, așa că prin parc mă duce mai mult pe unde vrea ea decât pe unde ...

10 comentarii

  1. Diana

    cat e de frumos sa cresti impreuna cu bebelusul tau, sa descoperi lumea o data cu el, sa iti retraiesti copilaria prin ochii lui! felicitari pt acest articol. ft frumos! si, stai linistita, e normal sa fie asa. Toate mamele am trecut prin asta. 😉
    o data ii vrem mari, o data ne e dor sa mai fie macar o data mici si sa ii tinem de manuta prin parc sau sa ne bucuram cu ei la primii pasi. fiecare etapa are noi bucurii si noi succese pt copil. important e ca noi sa fim acolo sa il sustinem

    • Deja simt că îmi retrăiesc copilăria alături de ea. De data asta, mai intens, mai frumos, mai conștientă că aceasta e cea mai frumoasă perioadă din viața unui om…

  2. Erty

    superba scrisoarea, ca de obicei!

  3. si mie mi se intampla sa vorbesc tot mai des despre cat de repede trece timpul, desi uneori ma trezesc gandindu-ma la cum ii voi organiza petrecerea de 18 ani fetitei mele de doar 2 ani :-)))))

  4. Asa e… timpul trece enervant de repede insa faptul ca suntem alaturi de copii sa savuram fiecare etapa e cel mai bun lucru pe care îl putem face. Si eu sunt nostalgica…

    • Ai dreptate. Cel mai important este că putem să le fim alături și, peste ani, să le citim ce am scris despre ei. 😀

  5. Doamne, ce frumos ai scris!!! Am citit cu drag si inca as mai citi 🙂 Sa va fie sanatoasa micuta!!! Paste binecuvantat sa aveti! Liuba x

    • Mulțumim mult, Liuba! Ești o drăguță. 😛 Paște Fericit!

scrie-mi si tu...

*