Ochiul Beiului – Un colt de rai pe Cheile Nerei

Dacă până acum nu credeați că pădurea are suflet, înseamnă că nu ați cunoscut încă Ochiul Beiului. Acest ochi de apă e ca o oglindă în care se reflectă întreaga frumusețe a naturii. Dacă ochii sunt oglinda sufletului unui om, atunci Ochiul Beiului e, cu siguranță, oglinda sufletului naturii.

Pe cât de albastru, pe atât de liniștit… Pe cât de limpede, pe atât de pătrunzător… Un colț de rai în inima pădurii, într-un loc plin de farmec, de viață, de liniște. Acea liniște pe care o căutăm atât de mult! Și pe care o găsim atât de aproape! În natură…

Parcă ar vrea ca, în cei aproape 300 m² ai săi, să atragă cele mai calde raze de soare și cele mai impresionante jocuri de culori. În zilele senine, adâncimea de doar 3,6 m a lacului este sinonimă cu infinitul. Ai putea privi la nesfârșit acele nuanțe de verde-albăstrui care îmbrățișează cu tandrețe arborii din jur și… pssst… le păstrează secretele de sute de ani.

peisaj_ochiul_beiului ochiul_beiului

cascada_spre_ochiul_beiuluiCând ajungi aici, nu poți să nu te gândești că viața e frumoasă și că e atât de simplu să te bucuri de ea. 

———-

Legenda Lacului “Ochiul Beiului”

În vremuri străvechi, aceste meleaguri din Banat erau stăpânite de un pașă cu suflet negru și inimă de piatră. Pe cât de hain era tatăl, pe atât de bun și, mai ales, frumos, era fiul. Acesta avea niște ochi albaștri ca cerul și liberi ca vântul.

Într-o zi, pe când era la vânătoare, băiatul a întâlnit în locul cunoscut azi sub numele de Poiana Florii o fată de cioban care era cu oile la păscut. Cei doi s-au îndrăgostit pe loc unul de celălalt.

Fericirea lor a durat însă foarte puțin. Imediat cum a aflat tatăl că fiul său iubește o fată de valah, a trimis călăul să o ucidă. În momentul când și-a găsit ființa iubită fără suflare, în locul unde azi este izvorul Beușniței, tânărul bei* s-a luptat cu călăul și a reușit să îl doboare, cu prețul pierderii unuia dintre frumoșii lui ochi.

Se spune că, din lacrimile care au curs din ochiul răpus al tânărului îndrăgostit s-a format lacul cristalin care azi poartă numele de Ochiul Beiului. Pentru a-i fi alături în eternitate, iubirea lui, fata de cioban, s-a transformat în râul care străbate și astăzi aceste locuri magice – Beușnița.

*Titlu dat guvernatorului unui oraș sau al unei provincii în timpul Imperiului Otoman.

———-

Lacul Ochiul Beiului este situat pe Cheile Nerei (jud. Caraș-Severin) la o altitudine de 310 m și are forma unui crater oval cu diametrul de 20 m. Izbucul care îl alimentează în permanență face ca apa lacului să aibă o temperatură constantă, de 5-6°C, pe tot parcursul anului. Așadar, această oază de lumină nu îngheață niciodată. 🙂

 

Cu drag,

SEMNATURA_Georgiana_Belanczky

 

 

 

 

TI-A PLACUT? CITESTE SI:

9 Comments

    • Nu chiar până la lac. Poți ajunge cu mașina până la o păstrăvărie (foarte cunoscută în zonă, by the way :D), iar apoi mergi pe poteci de pădure. Dar merită! 🙂

  1. Ai scris asa frumos ca maine m-as duce acolo! Iar peisajele sunt spectaculoase. o gura de aer curat si de sanatate, in acelasi timp. Nu-mi vine sa cred ce aproape e de Timisoara! am cautata pe google maps si am salvat traseul. e pe lista :)))))

  2. superbe peisaje! O zona care in trecut a fost pe mana Imperiului Habsburgic. Multa lume in satele din jur vorbeste limba germana. e un vis sa te trezesti dimineata intr-un sat pe varf de munte!

    • Peisajele sunt foarte faine! Acum, când mă uit din nou pe poze, am impresia că ele reușesc să dezvăluie doar 10% din frumusețea acestor locuri.

  3. Traseul nu este dificil, ai de mers maxim 20 de minute de la Lacul Ochiul Beiului si nu ai nevoie nici de echipament special; cel mult, de niste incaltari cu talpa antiderapanta. Cascada Vaioaga are o inaltime de 15 m si seamana cu un val de mireasa ce cade peste stancile acoperite cu muschi verde.

Leave a Reply