Cele mai frumoase momente din 2015…

23 Jan

[like]

…au trecut parcă prea repede. Nu puteam să mă despart de ianuarie fără să aștern aici, pe blog, cele mai frumoase amintiri pe care mi le-a lăsat 2015. Nu de alta, dar mi-e teamă să nu le uit, așa repede au trecut, așa repede vin altele noi, în fiecare zi. De multe ori, mi se întâmplă să îmi amintesc cu greu ce am făcut ieri, ce am gătit, dacă am ieșit afară cu Doris, cât a dormit etc. Am tot zis că o să încep să scriu un jurnal special pentru ea, pe care să i-l dăruiesc când va fi mai mare. Sper să încep odată, că atât de des mă gândesc la această idee, încât nu înțeleg cum de o tot las deoparte. O trec pe to do list-ul anului 2016. 😀

Revenind, anul 2015 a început destul de stângaci. Ne-am trezit singuri, cu un copil mic asupra căruia NOI trebuia să luăm toate deciziile. Ok, dar instrucțiuni de folosire nu primim?! Nu există o rețetă, o procedură, ceva?! De unde știm că e bine ceea ce facem?

Au fost și multe clipe frumoase. Toate, evident, legate de Doris… Pentru o mămică aflată în concediu de creștere a copilului, nici nu putea fi altfel. Nu că restul vieții ar conta altceva mai mult decât propriul copil, dar pur și simplu nu am avut alte activități remarcabile în afară de cele legate de viața în trei. Oricum, pot spune că savurez din plin perioada de maternitate, cu emoțiile și frustrările ei, cu bucurii, cu temeri, cu stres, cu satisfacție, cu tot ce implică ea.

Așadar:

  • Botezul

A fost în 7 februarie. Atunci am simțit pentru prima dată în 2015 emoție și bucurie în același timp, un amalgam de sentimente pe care le-am mai trăit doar în ziua când s-a născut Doris. Sincer, nu asociez botezul cu o petrecere mare, cu decoruri grandioase, cu formații de muzică și, mai ales, cu nelipsitele ursitoare (care, by the way, mă scot din minți). :-)) Am sărbătorit în familie, la un restaurant din Timișoara. A fost frumos. Doris a dormit toată ziua, inclusiv în timpul slujbei.

  • Prima linguriță cu mâncare…

…a fost, de fapt, cu suc de morcov, dar îmi amintesc atât de bine momentul, de parcă a fost ieri. Am început diversificarea în 27 aprilie și a fost o experiență așa frumoasă! Nu-mi venea să cred că fata mea e mare, că trebuie să o învăț să mănânce. Într-adevăr, a fost unul din acele momente în care realizezi că timpul trece și că oricând trebuie să fii pregătit pentru o nouă etapă. Cred că, de fapt, teama de necunoscut guvernează oricum orice nou început, indiferent cât de reușit urmează să fie acesta.

  • De pe o parte pe alta… Singură în funduleț… De-a bușilea…

Când s-a întors de pe o parte pe alta? Când a stat singură în funduleț? Când a început să meargă de-a bușilea? Sincer, nu știu. Nu am notat. Toate aceste etape s-au succedat într-o manieră atât de naturală, încât n-aș ști să spun exact când s-au întâmplat. Oricum, pe lângă semne că bebelușul e sănătos, aceste mici “succese” sunt motive de bucurie și sărbătoare pentru părinți.

Și tot ele sunt și motive de competiție între mămici. “Nu stă singur în funduleț? Are șase luni și încă se sprijină de perne? Nu e bine… Al meu stătea în funduleț încă din burtică!” :-)) E așa greu să acceptăm că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare? Oricum, pentru fiecare mamă bebelușul ei e perfect, așa că aceste comparații nu prea își au rostul.

  • Primii pași

Dacă referitor la punctul anterior nu îmi amintesc cu exactitate datele, de data asta știu sigur că în 12 septembrie am găsit-o pentru prima dată stând în picioare în pătuț (și chiar am avut timp să-i facem poze), iar în 31 octombrie a început să se ridice singură și să meargă, sprijinindu-se de mobilă sau de pat. Încă un val de bucurie, încă o tură de emoții, încă o grămadă de incertitudini… Oare nu cade? Dacă se lovește? Parcă o ia la goană prea repede, prea dintr-o dată! Între timp, am baricadat inclusiv colțurile pereților, nu doar pe cele ale corpurilor de mobilier, cu protecții pentru bebeluși. 😛

  • Primii dințișori

Patru, ca să fiu mai exactă. I-au ieșit la 11 luni, toți deodată (doi sus și doi jos). Nu am avut probleme deosebite, nu a făcut febră, nu și-a modificat programul de somn, totul a decurs bine. Un motiv în plus ca să ne bucurăm de această nouă realizare. 🙂

  • “ma-ma” – “ta-ta”

De fapt “ta-ta” – “ma-ma”… Primele silabe rostite de Doris au fost “da-da-da”. Prin urmare, i-a fost mult mai ușor să zică “tata” decât “mama”. Deci, da, prima dată a spus “tata” și nu mă simt deloc frustrată din cauza asta. Din contră, fiecare realizare a ei e o bucurie imensă pentru mine.

  • Somn de bebeluș

Nu mă mai satur să o privesc când doarme! Atât de liniștită, atât de inocentă… Uneori, mă trezesc noaptea și mă uit la ea minute în șir. E cel mai frumos bebeluș! Mă culc apoi atât de liniștită, știind că e acolo, aproape de mine.

  • 1 an

Doris a împlinit 1 an în 28 noiembrie. Dacă atunci am fost așa emoționată, nu știu ce voi face când va împlini 18 ani. :-)) V-am povestit mai multe despre cum am sărbătorit aici.

  • Gesturi tandre, râs în hohote și… dans

Nu-mi vine să cred că un omuleț așa mic știe să se distreze, să danseze, să râdă, să dea “pusy”!… Mă topesc!… De fapt, omulețul meu mic crește și, pe zi ce trece, face tot mai multe gesturi noi, spre bucuria și amuzamentul nostru.

momente_frumoase_din_2015

2015 a însemnat pentru mine primul an din viața lui Doris. A fost cel mai frumos și, în același timp, cel mai greu an din viața mea! Abia acum încep cumva să înțeleg că nu există provocare căreia să nu-i pot face față ca mamă. Abia acum deschid ochii și îmi dau seama că POT. Pot pentru că fiecare zi alături de fetița mea îmi aduce noi și noi bucurii, îmi dezvăluie noi trăiri, îmi întărește noi sentimente.

 

Cu drag,

SEMNATURA_Georgiana_Belanczky

 

 

 

“SCRISORI” SIMILARE:

 

Despre Georgi

Georgi

Mămică, blogger, marketer… În ordinea asta. 🙂
Scriu “scrisori” despre parenting, fashion, marketing, despre natură și orașul meu natal, despre fericire și, mai ales, despre viață. În special a mea.
Răspund la “scrisori”. Online și nu numai.

ȚI-A PLĂCUT? CITEȘTE ȘI:

O lady mica, de 1 an A trecut și cel mai frumos an din viața noastră!... Dar știu că vor urma alții la fel sau poate chiar mai frumoși. Încă nu-mi vine să cred că am o fet...
Prima plimbare prin ploaie Abia am așteptat să se răcorească puțin, să vină câteva zile cu ploi care să trimită țânțarii pe altă planetă și praful într-o altă constelație. Și mi...
Dileme, intrebari, decizii… la inceput de drum Când devii mămică, te trezești dintr-o dată în situația de a lua decizii cu privire la aspecte care până atunci nu ți-au “tulburat” deloc existenț...
Inocenta are chip si suflet Dragă inocență, Acum știu cum arăți... Ai chip și suflet... Ai zâmbetul senin ca cerul în zilele timide de primăvară și colorat ca frunzele ce zboa...
Crestem “smecheri” Zilele trecute, eram cu Doris în parc. Am trecut deja la etapa în care merge singură, așa că prin parc mă duce mai mult pe unde vrea ea decât pe unde ...
Parinti nerabdatori, dar nostalgici Când erai mică și te plimbam în landou, așteptam cu nerăbdare clipa când te voi pune în varianta sport a căruciorului, cu fața la direcția de mers. Vr...

22 comentarii

  1. octavian

    Ooooo….. daaa….. Adevarul e ca ursitoarele fac toata atmosfera la un botez. :))))))) Frumos articolul. Felicitari!

  2. Frumos! cine are copii intelege atat de bine!!! ei sunt viata noastra si de cand se nasc e datoria noastra sa le fim alaturi si sa ii indrumam.

    • Așa e! Din păcate, sunt atâția care le fac rău cu bună știință propriilor copii! De parcă nu ei le-ar fi dat viață… 🙁

  3. Diana

    Ce frumos ai scris! Imi place blogul tau. E unul din cele mai bune bloguri de parenting din Romania. sa scrii mai des despre fetita ta. 😉

    • Mă bucur că îți place, Diana! Mulțumesc! 😛

  4. LaLa

    primul an cu bb a fost si pt mine greu, dar acum imi amintesc cu atat placere de acele momente, ca nici nu mai conteaza. Din contra, mi-as dori sa pot da timul inapoi si sa retraiesc ce a fost atunci, cu bune si grele 🙂

    • Sunt convinsă! Și eu aștept nerăbdătoare să rostească noi cuvinte, să învețe gesturi noi, să facă pozne… Iar când va mai crește, o să îmi fie dor de clipele astea și tot așa! 😀

  5. Of Doamne, cele mai frumoase momente. Acestea dar si cele ce vor veni! Multam sanatate sa aveti si sa stranga piciul cat mai multe momente de fericire. De restul se va ocupa singurica. 🙂 Te pup!

    • Așa să fie. Mulțumim mult! 🙂
      Te pupăm!

  6. Dragă Georgi, aceste pagini de jurnal pe blog vor fi aur curat în viitor. ☺ Multe amintiri se pierd pe parcurs, oricât ai crede pe moment că sunt de neuitat. Atunci se va arăta valoarea acestor însemnări!

    Să fiți sănătoși cu toții!

    • Așa m-am gândit și eu, dar tare greu cu timpul ăsta! :-))
      Multă sănătate și vouă!

  7. Felicitari! Ati avut un an incarcat de evenimente frumoase si, banuiesc, greu de egalat!
    Aveti o fetita minunata! Sa va traiasca!

  8. Totul graviteaza in jurul ei 🙂 Cum ar putea fii altfel ? Sa scrii cat mai mult, ca sa iti amintesti cum a fost. Copii cresc atat de repede …

    • Înainte, nu înțelegeam de ce se tot vaită mămicile că le cresc copiii prea repede. :-)) Să știi că ai dreptate! Am simțit că a trecut prea repede un an. Putea să o ia mai încet… 😀

  9. Ce frumoase sunteti amandoua!
    Sa fiti mereu asa zambitoare si fericite!
    E frumoasa ideea ta cu jurnalul, uitam atat de repede bucuriile mici.
    Felicitari pt ca nu ai cedat presiunilor si ca nu ai pus copilasul sa stea in fundulet, ca ai lasat sa decurga totul natural, nu inteleg graba asta a parintilor si fortarea bebelusului nu duce la nimic bun, fiecare organism are ritmul sau si nu trebuie fortat nimic.
    Sa imi zici cand gasesti manualul de instructiuni haha!
    Pupici pentru fetele frumoase!

    • Mulțumim, Luiza! 😛 Ești o drăguță!
      Dap, tot în ideea că sunt atâtea detalii pe care apoi mă chinui să mi le amintesc aș vrea să îi scriu un jurnal. Cred că ar fi fain să îl citească atunci când va crește. Poate mai pun din când în când și pe blog “frânturi” din el. Hi, hi… 🙂

  10. Da, o idee minunata sa tii acest jurnal, atat de repede uitam momente si ne raman in minte doar cele absolut speciale. Sunteti superbe amandoua si se vede o mare bucurie in voi, cred ca va simtiti minunat impreuna, mamica frumoasa! Momentele in care ii privesti dormind sunt magice, toata pacea lumii parca se aduna in ei!

    • Câtă dreptate ai, Mihaela! Când ei dorm, atât de liniștiți, atât de inocenți, parcă timpul se oprește în loc.
      Apropo de jurnal, la câte încurajări am primit de la voi, sigur o să încep să scriu în el. 😉

  11. Wowww ce frumoase sunteti!!! Ma bucur enorma ca omuletul acesta micut iti aduce atatea bucurii. Abia il astept si eu pe al meu sa ma bucur fara sfarsit :)) Pupici de la noi si o primavera fatastica alaturi de familia ta! Liuba x

    • Mulțumim pentru cuvintele frumoase, Liuba dragă! 😛
      Daaa… E o bucurie imensă. O să vezi ce sentimente frumoase îți va trezi bebele tău! Mă bucur pt. voi. Pupici!

scrie-mi si tu...

*