Jobul iti aduce fericire sau fericirea ta e jobul?

Pe principiul „Mânânci ca să trăieşti sau trăieşti ca să mănânci?”…

Nu înţeleg de ce unii oameni simt nevoia să se laude cu faptul că lucrează mult, că nu mai au timp liber,  că nu-şi mai văd capul de treabă etc. etc. etc. Este oare acesta un motiv de mândrie? Văd din ce în ce mai des pe Facebook postări despre cât de mult muncesc anumite persoane, despre faptul că au toate weekend-urile ocupate, despre orele târzii la care se culcă doar pentru că au foarte mult de lucru…

Cred că, oricât de mult ne-ar plăcea jobul pe care îl avem sau proiectul la care lucrăm, lipsa timpului liber nu este un motiv de bucurie. Şi nicidecum de laudă. E bine că muncim, că suntem entuziasmaţi de realizările noastre profesionale, dar cred că trebuie să ştim, în acelaşi timp, să ne bucurăm de viaţă, de oamenii din jurul nostru, de vremea de afară, de pasiunile noastre, în fine, de orice ne aduce o cât de mică tresărire de fericire. Şi nu-mi spuneţi că DOAR JOBUL poate aduce această tresărire în sufletele noastre!!! 😀

Şi eu lucrez zilnic, uneori şi în weekend-uri, altă dată chiar şi noaptea (când trebuie amenajate spaţiile pentru diverse evenimente), de multe ori şi peste program. Nu mă plâng, dar nici nu mă mândresc cu asta. Mă bucur că am şansa să fac ceea ce îmi place, dar şi mai mult mă bucur de timpul meu liber, pe care îl aştept cu nerăbdare de fiecare dată. 🙂 Poate de aceea nu pot înţelege cum singurul refugiu al unor oameni poate fi locul de muncă.

Este foarte bine dacă jobul ne aduce mulţumire sufletească şi satisfacţie profesională. Este ideal chiar şi, dacă am reuşit să atingem acest nivel, ne putem considera norocoşi. Ceea ce refuz să cred este că fericirea unui om poate sta exclusiv în jobul pe care îl are. Voi ce părere aveţi? Sau mai bine zis, în ce categorie vă încadraţi?

 

Cu drag,

SEMNATURA_Georgiana_Belanczky

 

 

 

TI-A PLACUT? CITESTE SI:

5 Comments

  1. Ma bucur ca ai adus in discutie acest subiect. Problema este ca, la noi in tara, foarte multe persoane sunt obligate efectiv sa lucreze mai mult decat si-ar dori de fapt. asta nu inseamna ca sunt fericiti. Din contra, cred ca oricine si-ar dori sa petreaca mai mult timp cu familia.

    • Diana, cred ca Georgiana se refera strict la persoanele care lucreaza peste program de buna voie si din placere. 😉

      • Da, la asta mă refer. Am vrut doar să-mi exprim o opinie personală şi, bineînţeles, să aflu şi părerile voastre. În nici un caz nu vreau să judec pe nimeni. Până la urmă, cel mai mult contează să facem ceea ce ne face fericiţi. 😀

  2. eu sunt genul care lucreaza pana tarziu poate daca as avea o familie sau pe cineva care sa ma astepte acasa lucrurile ar sta altfel. in rest, trebuie sa gasim si noi, cei singuratici, ceva in care sa ne refugiem….. si cel mai la indemana e jobul, cu tot cu colegii aferenti 😀

  3. Workaholic clar!!! dar incerc sa pastrez anumite limite. weekend-urile in schimb le dedic celor 2 persoane care sunt cele mai importante din viata mea: sotia si fiica mea..

Leave a Reply