Emotii de mamica

Am scris această “scrisoare” cu două zile înainte de naşterea fetiţei mele. Nu eram sigură dacă să o public pe blog, dar ştiu că multe din cititoarele mele sunt mămici şi mă înţeleg. 🙂

 

Draga mea Doris,

Din clipa când am aflat că exişti, că eşti un “omuleţ” de doar 6 mm, te iubesc enorm. Se întâmpla pe 4 aprilie 2014. De atunci, visez mereu la clipa când te voi ţine în braţe, când te voi alinta şi te voi face să simţi toată dragostea mea de mamă. Eşti tot ce mi s-a întâmplat mai frumos! Eşti tot ce îmi lipsea ca să fiu pe deplin fericită şi împlinită!

Scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi, dar cu sufletul plin de speranţă şi, mai ales, recunoştinţă pentru minunea care a venit în viaţa mea. Am atâtea planuri pentru NOI! Atâtea promisiuni pe care mi le fac mie însămi!… Să ne jucăm împreună, să te răsfăţ, să cutreierăm lumea împreună cu tati, să te învăţăm să iubeşti natura aşa cum o iubim şi noi, să mergem la shopping, să ne plimbăm cu bicicletele, să ne uităm la filme de animaţie… Sunt atâtea lucruri pe care abia aştept să le facem împreună!

În acelaşi timp, o avalanşă de temeri îmi năpădesc sufletul! Voi fi o mamă bună? Voi şti să am grijă de tine? Voi putea descifra ceea ce, prin gesturi şi scâncete de bebeluş, îmi vei transmite? Voi înţelege care sunt nevoile tale, dacă te doare ceva, dacă ţi-e foame, dacă ţi-e somn? Se spune că instinctul de mamă este cel care dictează în astfel de situaţii. Şi se mai spune că el nu dă greş niciodată. Mă bazez pe el şi pe tot ce am citit şi am învăţat în toate aceste luni. Un lucru ştiu sigur: de acum înainte, voi trăi ca să te fac fericită.

Şi îţi mai spun un secret: de când mă ştiu, mi-am dorit o fetiţă. O fetiţă cochetă pe care să o îmbrac cu cele mai frumoase hăinuţe roz, căreia să îi fac codiţe, să îi cumpăr păpuşi Barbie, castele pentru prinţese şi pijamale cu Minnie… Iar visul mi s-a împlinit pe 18 iulie, când medicul mi-a zis fără nici o îndoială: “E fetiţă!” 🙂

Mai trebuie să ştii că mami nu e nici ea departe de a fi un copil. Ce-i drept, unul care a uitat să crească, care copilăreşte încă, la 28 de ani. Un copil care preferă o cană cu lapte şi cacao în loc de cafea, care nu iese din supermarket fără un teanc “sănătos” de Kinder Pingui, care se uită la desene animate, plânge la filmele de Crăciun şi stă cu sufletul la gură în timpul filmelor de aventuri pentru copii.

Tot pe 18 iulie te-am simţit pentru prima oară. A fost aşa emoţionant! Eram în maşină, în drum spre medic. Am ţipat atât de tare, că mai bine îţi spune tati ce bine e să fii la volan, iar soţia însărcinată să înceapă să urle dintr-o dată, cu ambele mâini pe burtică. 😀

De atunci, îţi simt prezenţa în fiecare zi. Ştiu când dormi, când eşti trează şi chiar când sughiţi. 🙂 Fiecare mişcare a ta e o emoţie nouă pentru mine, un fior care îmi aduce aminte că în corpul meu prinde viaţă un suflet. Toate aceste emoţii s-au transformat, treptat, în cele mai frumoase clipe din perioada de sarcină. Să simt cum tu, o părticică din mine, reacţionezi la cuvintele şi la mângâierile mele reprezintă o senzaţie unică pe care sunt sigură că o femeie o trăieşte doar atunci când este însărcinată. Şi savurez din plin aceste clipe pentru că, aşa cum mi-a spus cineva la un moment dat, “niciodată nu vom fi mai legate ca acum”.

Te aştept cu nerăbdare, cu emoţie şi, mai ales, cu multă dragoste, scumpa mea Doris Alexandra.

 

Cu drag,

 

 

TI-A PLACUT? CITESTE SI:

7 Comments

  1. si eu mi-am facut un jurnal de sarcina si scriu in el cele mai frumoase clipe din aceasta perioada. va fi fain sa il recitesc peste niste ani.

  2. ce bine ca tii minte datele! Eu nu mai stiu exact cand l-am simtit prima data pe baietelul meu si imi pare asa rau!!! De asta le sfatuiesc pe prietenele mele sa isi noteze momentele importante din perioada de sarcina

    • De aceea am scris acest articol cand eram insarcinata. Vroiam sa nu uit niciodata ce emotionanta a fost acea perioada! Iar acum am hotarat sa impart si cu voi o parte din tot ce am simtit atunci. 🙂

Leave a Reply