EXPEDITOR

Salut si bine ai venit pe blogul meu! Un blog personal, vesel, simplu, fara o tema anume, despre multe si nimic… Un blog indragostit de viata, nostalgic si optimist in acelasi timp, “haotic”, dar responsabil, care “vorbeste” doar atunci cand are ceva de spus… Asa, ca mine. 🙂

Cine sunt?

Ma numesc Georgiana Belanczky (Panzaru), am 31 ani si locuiesc in Timisoara. M-am nascut si am copilarit in Anina, un superb orasel de munte din Caras-Severin, despre care mai scriu din cand in cand.

 

Ce studii am?

Am absolvit sectia de Comunicare si Relatii Publice a Facultatii de Stiinte Politice din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara. Tot aici mi-am incheiat si masteratul. Suna ciudat, dar cea mai frumoasa experienta din studentie am avut-o in Turcia, in perioada cand am studiat la Universitatea din Istanbul. In rest, sistemul de educatie romanesc a avut generozitatea de a-mi oferi o multime de diplome pe care momentan le pastrez intr-un dosar.

 

Cu ce ma ocup?

O treime din zi o petrec la HELLA Corporate Center din Timisoara, unde lucrez ca Marketing Analyst pentru divizia de OE (adica Original Equipment). Celelalte doua treimi sunt rezervate familiei mele, in special micutei persoane care a facut ca, in 2014, viata mea sa primeasca un nou sens, iar blogul o noua categorie – Scrisori de mamica.

 

Pasiuni?

Pe langa scris? Da, sunt multe. Imi plac la nebunie drumetiile. As putea sa ma plimb zile intregi in aer liber fara sa obosesc si fara sa incetez sa surprind in poze (si, ulterior, in cuvinte) pulsul naturii. Daca as avea cu mine muuulte portii de paste (cu somon si broccoli, daca se poate), si mai bine. Daca din ora in ora as primi un masaj de relaxare, ar fi super. Iar daca apoi as avea ocazia sa citesc ceva despre digital marketing (in limba germana, pe cat posibil), ar fi perfect. Si daca toate acestea s-ar intampla pe meleagurile natale, ar fi prea frumos. :))

 

Regrete?

Da, am, ca orice om. Regret ca nu am avut curajul de a pleca din Romania. Regret ca nu am ales sa studiez in strainatate si sa fac parte dintr-un sistem de stat care isi protejeaza cetatenii si nu ii lasa sa moara in spitale. Dar… Cine stie…

 

Planuri de viitor?

“under construction”

Sunt atat de multe, ca nu stiu cu ce sa incep. 😀

 

Ce nu voi inceta niciodata sa fac?

Sa invat.

 

Ce nu imi voi pierde niciodata?

Visurile.

 

Cine ma face un om mai bun?

Fiica mea.

 

De ce scriu…

… daca scriu despre “nimic”? Ca parca asa am zis mai sus… 🙂

Scriu pentru ca e marea mea pasiune. Am descoperit-o la 14 ani, cand am participat la Olimpiada Nationala de Limba si Literatura Romana. Aici, pe blog, ma joc “de-a scrisul”. Nu mi-am setat un target de 10.000 de vizitatori unici pe zi, nu mi-am propus sa scriu sute de advertoriale pe an sau sa obtin venituri din blogging. Nici nu as avea cum. Eu scriu cand pot. Si cand vreau. Si despre ce am chef. Si imi place libertatea asta.

 

Asadar…

… acesta este un blog pentru suflet. Al meu, in primul rand. Evident, m-as bucura sa iti placa si sa revii. Altfel, as fi scris pe o foaie de hartie pe care as fi trimis-o prin posta celor doi cei mai importanti si fideli cititori ai mei: mama si tata. Dar imi place sa “share-uiesc” experiente personale, trairi, emotii. Si o fac din dragoste si cu pasiune.

 

Happy reading!