Crestem “smecheri”

15 Mar

[like]

Zilele trecute, eram cu Doris în parc. Am trecut deja la etapa în care merge singură, așa că prin parc mă duce mai mult pe unde vrea ea decât pe unde vreau eu. 😛 Au cam apus zilele în care o puneam în cărucior și ne plimbam cu orele. Acum, din momentul în care o dau jos din cărucior și până o pun înapoi ca să ne întoarcem acasă mergem aproape numai pe unde vrea ea.

Așa se face că, în Parcul Bucovina (cele care sunteți din Timișoara știți unde este), a descoperit că e mult mai interesant să admire peisajul de pe dâmburile acelea învelite în gazon. Jos, la câțiva metri distanță de noi, un băiețel de vreo cinci ani se juca cu o minge mare și colorată. Îl însoțeau tatăl și un băiat mai mare care era, cred, fratele lui.

Când o vede pe Doris, băiețelul ia mingea, urcă pe movilă și o pune la picioarele ei, gândindu-se, probabil, că se va juca cu el. Mi s-a părut foarte drăguț acest gest și chiar m-am bucurat când am văzut ce fericită era asta mică și cum râdea din tot sufletul. Băiețelul se uita la ea nerăbdător să înceapă să se joace împreună, neștiind că e încă prea mică pentru acest tip de socializare. Acest schimb de priviri și zâmbete a durat în jur de un minut…

…până când, la un moment dat, tatăl strigă de jos: “Ea e fetiță, tati! Nu se joacă cu mingea! Hai aici, cu șmecherii!”. Și începe să râdă zgomotos, împreună cu fiul mai mare, deja educat în “spiritul șmecherilor” și mândru tare de isprava tatălui.

your_children_will_become_who_you_are

Nu știu dacă v-am mai zis, dar mă apucă un fel de alergie când văd astfel de specimene, mai ales în parc, printre copii. Am luat-o frumos pe Doris în brațe și ne-am îndepărtat cât am putut de mult de “zona șmecherilor”. Nu de alta, dar mi s-a urcat sângele în cap de nervi! De la un gest nevinovat al unui copil s-a ajuns la o chestie de prost gust. Și totul pornind de la părinți!

Prin comentariul lui, tatăl a anulat bunele intenții ale copilului și, practic, i-a transmis că nu trebuie să se poarte frumos, ci vulgar, ca un adevărat bădăran în devenire. Mi se pare și normal! Nu trebuie să trădeze “tribul” din care face parte cu apucături civilizate.

Putem deci să dormim liniștiți. Specia șmecherilor nu va dispărea din România. Se ocupă generațiile noastre de asta.

 

Cu prietenie,

SEMNATURA_Georgiana_Belanczky

 

 

 

PS: Nu uitați să-mi spuneți și voi dacă ați avut astfel de experiențe neplăcute în parc. Noi abia acum începem și presimt că o să vă mai tot povestesc dspre aventurile noastre în jungla urbană. 😀like_my_facebook_page

 

“SCRISORI” SIMILARE:

 

Despre Georgi

Georgi

Mămică, blogger, marketer… În ordinea asta. 🙂
Scriu “scrisori” despre parenting, fashion, marketing, despre natură și orașul meu natal, despre fericire și, mai ales, despre viață. În special a mea.
Răspund la “scrisori”. Online și nu numai.

ȚI-A PLĂCUT? CITEȘTE ȘI:

Cele mai frumoase momente din 2015… …au trecut parcă prea repede. Nu puteam să mă despart de ianuarie fără să aștern aici, pe blog, cele mai frumoase amintiri pe care mi le-a lăsat 2015....
O lady mica, de 1 an A trecut și cel mai frumos an din viața noastră!... Dar știu că vor urma alții la fel sau poate chiar mai frumoși. Încă nu-mi vine să cred că am o fet...
Prima plimbare prin ploaie Abia am așteptat să se răcorească puțin, să vină câteva zile cu ploi care să trimită țânțarii pe altă planetă și praful într-o altă constelație. Și mi...
Dileme, intrebari, decizii… la inceput de drum Când devii mămică, te trezești dintr-o dată în situația de a lua decizii cu privire la aspecte care până atunci nu ți-au “tulburat” deloc existenț...
Inocenta are chip si suflet Dragă inocență, Acum știu cum arăți... Ai chip și suflet... Ai zâmbetul senin ca cerul în zilele timide de primăvară și colorat ca frunzele ce zboa...
Parinti nerabdatori, dar nostalgici Când erai mică și te plimbam în landou, așteptam cu nerăbdare clipa când te voi pune în varianta sport a căruciorului, cu fața la direcția de mers. Vr...

10 comentarii

  1. Simo

    Mie imi dau de furca parintii ai caror copii sunt agresivi, violenti, ii imping pe ceilalti copii in parc, le iau cu forta jucariile. cred ca parintii ar trebui sa le atraga atentia ca nu e frumos sa se poarte asa

    • Sunt copii, până la urmă. Cred că trebuie să fim mai toleranți cu ei. Într-adevăr, nu aș putea să accept ca un alt copil să fie agresiv cu Doris.

  2. Radu Z

    Cand devii parinte si ajungi cu copilul in comunitate, abia atunci incepi sa ii cunosti mai bine pe cei din jur. De multe ori, felul in care se poarta copilul spune multe despre parintele copilului respectiv.

    • Așa e. Am început să înțeleg de ce se spune că un copil e oglinda părinților lui și că în el se reflectă comportamentul celor care l-au adus pe lume.

  3. Cate din astea am patit! asta e doar inceputul! stai sa vezi ce te asteapta! catei care latra la copil si parintii nu fac nimic, persoane care ii ofera copilului mancare fara acordul etc. etc. etc. noi am trecut deja prin toate :)))))

    • Am pățit-o deja și pe asta cu mâncarea. Abia am reușit să îi explic unei doamne mai în vârstă că Doris nu mănâncă pufuleți. 😀

  4. Un copil este produsul parintilor lui, la propriu si la figurat, copilul invata imitand comportamentul parintilor.
    Din pacate unii parintii nu realizeaza ca felul lor de a fi modeleaza un nou adult si uneori nu le pasa.
    Da, urat cu smecherii, dar sunt convinsa ca acel tata nici nu si-a dat seama ce face si cred ca aici e tragedia cea mai mare.
    Pup fetele frumoase!

    • Bine spui, Luiza: “copilul învață imitând comportamentul părinților”. Îmi pare rău de copiii care cresc urmând astfel de exemple. 🙁
      Te pupăm și noi și te mai așteptăm pe la noi! 😀

  5. Am mai vazut si eu reactii din astea misto, in special al unei cunoscute speriata de ideea ca pruncul minunat sa se joace cu copii cu Down sau alte probleme similare. NOrmal, intrebarea mea a fost: dar, ce, se ia?

    E pacat ca ne inoculam copiilor nostri tot felul de idei proaste si apoi ne miram ca-s obraznici, badarani si intoleranti. Sunt exact ca si noi.

    Eu incerc sa o las pe fiica mea sa se joace cu absolut orice copil, atat timp cat nu sunt agresivi cu ea.

    Cat despre jucatul cu mingea, fii-mea la 2 ani da probabil clasa majoritatii baietilor de 5 ani la fotbal. Aparent are o pasiune pentru jocul asta si e buna de tot la dat cu piciorul in minge 😀

    • Offf, daaa… Și pe mine mă scoate din minți reticența unor părinți față de copiii cu probleme. NU SE IA! Și așa sunt destul de necăjiți ca să îi mai respingem și noi. 🙁 Dacă părinții îi discriminează, la ce ne putem aștepta de la copii?! Îmi doresc să o învăț pe Doris să se joace cu ei, să îi ajute, să îi înțeleagă, atât cât va înțelege și ea și atât cât voi putea și eu să îi explic.
      Apropo, și noi mergem peste tot cu mingea după noi. 😀

scrie-mi si tu...

*