Ce asteptari ai de la cei din jur?

Aşteptările prea mari pe care le avem de la cei din jur ne aruncă, de cele mai multe ori, într-un abis de dezamăgire şi disconfort emoţional. De ce? Pentru că de prea puţine ori se întâmplă ca o persoană căreia îi acorzi toată încrederea să fie fidelă aşteptărilor, nevoilor şi sentimentelor tale. Lumea în care trăim e în continuă schimbare. De ce n-ar fi la fel şi oamenii care trăiesc în ea?

Desigur, nu mă refer aici la prietenii foarte apropiaţi şi la familie. Dar, în afară de ei, poţi afirma fără nici o urmă de îndoială că cineva e interesat să te ajute necondiţionat, că vrea doar ce e bine pentru tine, că sfaturile pe care ţi le dă izvorăsc dintr-o bunătate infinită pe care o răsfrânge asupra ta? Oare nu suntem naivi dacă credem asta?

Nu spun că trebuie să păşim prin viaţă pornind de la ideea că toţi oamenii sunt răi. Nu e vorba de răutate aici. E vorba de INDIFERENŢĂ. Trăim într-o lume în care timpul este mereu cu un „tic-tac” înaintea noastră. 😀 Iar în această lume dominată de interese proprii, de dorinţa de a fi în permanenţă unii mai buni decât alţii, mai e loc de „NOI”? Sau e loc doar pentru „EU”? Aş da credibilitate mai degrabă celei de-a doua variante.

Nu ştiu dacă sunt de acuzat aceste reacţii. Dacă mă gândesc bine, le pot găsi şi justificări. Este vorba, până la urmă, de un lanţ de slăbiciuni generat de traiul haotic la care ne supun timpurile „moderne”.

Ce cred eu e că trebuie să fim precauţi în relaţiile sociale în care ne implicăm zilnic. Este mai mult o chestiune de mentalitate, e vorba de modul în care decidem să ne raportăm la persoanele cu care socializăm în viaţa de zi cu zi. Poate ar trebui să ne limităm aşteptările pe care le avem de la cei din jur. Atunci când viaţa ne oferă, prin intermediul semenilor noştri, surprize frumoase, senzaţia de mulţumire sufletească este cu atât mai plăcută. În schimb, cu cât aşteptările sunt mai mari, cu atât suntem mai vulnerabili în faţa acelui dezolant sentiment numit „dezamăgire”.

Dacă vom reuşi să ne limităm aşteptările pe care le avem de la cei din jur, poate vom cădea mai rar în capcane care generează reacţii de genul „X mi-a făcut o figură urâtă” sau „nu mă aşteptam ca Y să îmi spună aşa ceva”….. Reversul medaliei e simplu. Ce sentiment plăcut trăieşti când poţi spune: „Ce frumos s-a purtat Z cu mine! Nu mă aşteptam!” Exact! Cele mai frumoase surprize sunt cele la care nu ne aşteptăm!

Acest lucru nu are nici o legătură cu aşteptările pe care trebuie să le avem de la noi înşine. Aici lucrurile stau altfel şi intră într-o zonă mai exigentă (după părerea mea), dar poate voi scrie despre asta într-o „scrisoare” viitoare. 🙂

 

Cu drag,

GEORGI_semnatura

 

 

 

RelatedPost

4 Comments

  1. frumos articolul si la obiect! chiar ne deschide ochii multora dintre cei naivi… eu n-as limita asteptarile pe care le am de la oamenii care ma inconjoara, ci le-as reduce la 0!!!

    • Eu aş evita tot ce e “radical”, tocmai pentru că nu îmi place să generalizez. Nu cred că orice relaţie de socializare ne predispune la dezamăgire. Cred doar că trebuie să fim mai atenţi la reacţiile şi comportamentul celor din jur, astfel încât să ne protejăm de “surprize” neplăcute. 🙂

  2. Eu astept de la cei din jur aceleasi lucuri pe care le ofer. Din pacate, de multe ori, balanta inclina mai mult in partea mea. E buna ideea ta cu limitarea asteptarilor, ar fi bine daca toti am gandi asa si, mai ales, am reusi sa facem asta……

    • Mda, aceasta e doar părerea mea şi, cred, o modalitate prin care putem alunga o parte din energiile negative care se abat asupra noastră zilnic. :-)))))

Leave a Reply